marți, 26 februarie 2013

„O aniversare cu prietenii” – Gheorghe Stroe Lansare. Numai astăzi nu e mâine!

Sursa: http://literblog.weblog.ro .   

Cititorule, tuţule, te înţeleg prea bine, îţi apreciez setea de cunoaştere, dar şi bunul simţ. Ai căutat pe „goagăl”, n-ai găsit mare lucru despre Gheorghe Stroe... Cum să mergi mâine la lansarea de la Muzeul Naţional al Literaturii Române fără să ştii şi tu ceva despre scriitor, dă-o-n coada şoricelului de treabă, doar nu vrei să păţeşti ceea ce am păţit eu, când, pe vremuri, ca să scap de o ploaie torenţială care mă prinsese pe undeva, pe bulevard, pe la Scala, am intrat, disperat, într-o librărie, cred că acum îi zice Nemira. Ce să vezi, comédia dracului, acolo era o lansare de carte. Cum intru, o doamnă elegantă mă ocheşte şi, cu un zâmbet iliescian, vine spre mine, eu mă uit în spatele meu – nici dracu’! – zău, şi-mi spune: „Bine ai venit, maestre, deja trebuia să vorbiţi, grăbiţi-vă, daţi-mi fulgarinul!”... iar eu mă uitam la toate şi la toţi ca viţelul la poarta nouă...

Gata cu vorba, continuarea în numărul viitor. :)

Gheorghe Stroe este un scriitor consacrat, mai puţin cunoscut de marele public, bine cunoscut în mediul cultural. E buzoian ca naştere şi formaţie, teleorman prin adopţie, el, deşi e iubit în Teleorman, e acolo, ca şi mine unde mă aflu, un venetic. Rădăcinile îi provoacă dureri, precum reumatismul.

Acesta este al şaselea volum de autor, după:
 „Soarele roşu”(roman, Editura Teleormanul Liber, 1996), „Diavolul în Valea Sării”(proză scurtă, Editura Teleormanul Liber, 1999), „Vînătoare pe muntele de cenuşă”(proză scurtă, Editura Fiat Lux, Bucureşti, 2000), „Fotograful de mirese”(proză scurtă, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2004) şi „Vremea consiliului parohial”(roman, Editura Semne, Bucureşti, 2008). Nu mai pun la socoteală prezenţa sa cu proză scurtă în patru antologii.

A debutat cu poezie, în 1970, pe vremea când era elev la Liceul Pătârlagele, unde oare? în „Viaţa Buzăului”, fusese remarcat de doi dintre profesorii săi, colaboratori la acel ziar. A scris şi publicat continuu, de atunci, este un bun critic literar, cunoscător, rafinat.

Pentru ca să îţi faci o imagine completă, tuţule, îţi mai spun ceva, şi nu o mai lungesc. În literatura română Gheorghe Stroe nu e un „proprietar de poduri”, ca alţii, este singurul prozator român care este proprietarul unui ţinut: Ţinutul Valea Sării. Da, da, aşa e, dar nici eu nu le ştiu pe toate, nu ştiu dacă are sau nu are un steag al ţinutului, nu contează că e unul fictiv.

Pe tărâmul creaţiei Gheorghe Stroe şi cu mine avem opinii diferite. El spune că opera creatorului trebuie ruptă de biografia sa. Eu consider că opera unui prozator este mai bine înţeleasă cunoscând biografia sa, sunt ferm convins că opera creatorului e marcată de perioada sa de formare timpurie. Atât, deocamdată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu